Mananca fara foame: de ce o facem
Toți am făcut-o cu o singură ocazie: avem un stomac plin și totuși găsim niște mâncare în bucătărie sau în frigider și în loc să o salvăm și să o rezervăm pentru o altă dată, o mâncăm chiar fără să fim foame. Mai mult, dacă această parte a alimentelor este o bucată de cheesecake sau o prăjitură de ciocolată, dorința tinde să fie și mai mare. Dar de ce facem cu adevărat? Potrivit unui nou studiu recent publicat în revista "Rapoartele celulare" și efectuate de către Rutgers Robert Wood Johnson Medical School mâncăm fără foame în absența unui hormon al creierului, care ar încuraja supraalimentarea numai pentru plăcerea pură.
Aparent, cercetatorii au descoperit ca atunci cand un hormon cunoscut sub numele de glucagon peptida-1 (GLP-1) a fost redus in sistemul nervos central de soareci de laborator, ei ar trebui sa consume mai multe alimente cu un continut mai mare de grasime, de obicei, întotdeauna în exces. De fapt, sa constatat că la acei șoareci în care a fost indusă deficiența acestui hormon, ei au ajuns să mănânce dincolo de nevoile calorice, arătând, la rândul lor, o creștere a preferinței pentru alimentele cu conținut ridicat de grăsimi.
Cu toate acestea, când semnalarea hormonului peptid-1 al glucagonului a fost îmbunătățită în creierul acelorași șoareci, aceștia au putut să blocheze preferința alimentelor cu o prezență ridicată de grăsimi.
Dar cercetatorii au descoperit ca targetarea neuronala in sistemul dopaminergic mezolimbic (circuitul de recompensare al creierului) ar ajuta la controlul atat a consumului de peste cat si a obezitatii cu mai putine efecte secundare, mai degraba decat vizarea intregului corp. În acest mod, dacă, de exemplu, hormonul GLP-1 este activat în sistemul mezolimbic, acesta împiedică comunicarea dintre neuroni care comunică pentru controlul comportamentelor de recompensă, astfel încât să se consumă mai puțină hrană și, în plus, preferința să fie pierdută pentru alimente bogate în grăsimi.
În cuvintele autorilor studiului, acestea sunt aceleași zone ale creierului care controlează comportamentele dependente, cum ar fi consumul de alcool, dependența de nicotină sau abuzul de droguri. Prin urmare, implicațiile rezultatelor acestui studiu ar fi mai mari, deoarece ar ajuta la înțelegerea modului în care funcțiile efectuate de peptidele GLP-1 ar influența comportamentele de motivație.
După cum vedem conform rezultatelor studiului, mâncatul (nu numai de ce, ci cât de mult și când) este un comportament controlat de sistemul nervos central, care oferă posibilitatea organismului nostru de a răspunde mediului înconjurător. Deci, ne confruntăm cu o observație importantă și folositoare pentru a înțelege motivația care ne face să mâncăm pentru plăcere în loc de energie.
Care este hormonul GLP-1? Pentru ce este?
Peptida glucagon-1 a hormonului, cunoscută și sub numele de peptide GLP-1, constă din mici substanțe aminoacide care, printre alte funcții principale, stabilesc modul în care organismul nostru reglementează comportamentele alimentare.
Acestea sunt peptide secretate de celule atât în creier cât și în intestinul subțire și sunt "proiectate" pentru a face creierul să știe că suntem deja mulțumiți, ceea ce ne face să nu mai mâncăm. Adică contribuie la reglarea apetitului.
